Animale

Acest site l-am facut din pasiune pentru animale,fie ca sunt caini,pisici,pesti sau pasari.Sper ca pe forum sa gasiti rezolvari pentru toate problemele voastre legate de animale de companie,pasari, pesti exotici,acvarii,constructie acvariu,pesti,cabinete veterinare,rase caini,poze,vanzari caini,caini de rasa,dresaj caini,nume de caini,poze pisici,poze cu pisici,pisici siameze.Acest site nu va fi unul obisnuit.Toti cei care vor sa scrie articole despre animale sunt bineveniti,voi astepta articole de la ei pentru a putea fi publicate pe acest site.

CAMUFLAJ ŞI MIMETISM LA ANIMALE

vineri, 20 martie 2009
In fiecare habitat în care există prădători are loc un război tacit. Armele sunt culorile şi formele. Strategia folosită de vânaţi şi vânători este camuflarea. Dispariţia este preţul imperfecţiunii, deoarece procesul evoluţiei îi elimină fără milă pe cei care eşuează.

Timp de milioane de ani arta camuflării animalelor a progresat odată cu dezvoltarea formelor fizice şi a tipurilor de comportament. Rezultatul este un număr mare de trucuri şi capcane uluitoare ale culorilor.

Majoritatea animalelor văd în culori dar nu văd lumea la fel ca oamenii. Unele sunt mai sensibile la roşu şi portocaliu, altele văd în special verdele şi albastrul. Insectele percep radiaţiile ultraviolete, astfel că fructele şi florile, care pentru noi par albastre spre negru, pentru ele pot să pară viu colorate. El pot să urmărească semnele ultraviolete de pe petalele florilor care conduc la nectar.

Culoarea unui obiect depinde de pigmenţi şi de structură. Pigmenţii ca melanina absorb lungimile de undă de la capătul albastru al spectrului de culori, astfel încât sunt vizibile negrul, cafeniul, roşu închis şi unele nuanţe de galben. Melanina este produsă de animale şi se găseşte în blană, pene, solzi şi în piele. Portocaliul viu, roşu şi galbenul sunt provocate de pigmenţii derivaţi din plante (ex. carotenoida).

Albul şi nuanţele cele mai deschise de albastru şi de verde sunt culori structurale, create prin dispersia luminii de particule foarte mici văzute pe fundalul de culoare închisă. Albastrul cerului se produce atunci când razele soarelui reflectate de pământ sunt dispersate şi reflectate din nou de particule minuscule de praf din atmosferă. Văzut pe fundalul negru al spaţiului, rezultatul este un albastru strălucitor. Această culoare structurală este cauza ochilor albaştri la oameni sau a penelor albastre la multe păsări.

In adâncul mărilor, unde nu poate pătrunde lumina naturală, cel puţin 1.500 de specii de peşti sunt bioluminiscenţi - rezultatul unei reacţii chimice - care îi ajută atât la vânătoare cât şi pentru camuflaj atunci când încearcă să se ascundă. Unele vietăţi acvatice au devenit aproape invizibile, pentru a se contopi cu mediul lor lichid. Astfel peştele de sticlă din Asia este complet transparent.

Multe animale adoptă o haină albă pe timpul iernii, cum ar fi: iepurii zăpezilor, cocoşii de munte. Din nefericire evoluţia i-a înzestrat şi pe mulţi prădători cu haine albe, cum ar fi vulpea polară. Ursul polar, realizând că nasul său negru l-ar putea da de gol, îşi acoperă isteţ botul cu o labă când vânează. Dar hainele albe protejează împotriva frigului. Numeroase pungi de aer umplu firele de păr sau penele. Aceste fibre goale sunt extrem de uşoare şi oferă o mai bună izolare de frig decât ar oferi cele colorate.

Pentru animale din alte regiuni este nevoie de un camuflaj mult mai colorat. Un număr mare de reptile şi de amfibieni, în special cameleonii, îşi pot schimba culoarea extrem de repede pentru a se contopi cu mediul înconjurător. Celule specializate din pielea lor conţin pigmenţi de melanină. Fibrele musculare din jurul celulelor se contractă şi se relaxează întinzând şi concentrând pigmenţii pentru a obţine nuanţa dorită. Caracatiţele şi sepiile îşi pot inunda corpul cu valuri de culori puternice cu o viteză foarte mare - devin negre din alb în 2/3 de secundă.

Arta camuflajului depinde de transmiterea de către vânat a unei imagini mentale despre sine lipsită de sens spre creierul vânătorului prin ochii acestuia. Acest lucru este valabil şi invers - de la vânător spre vânat.Unii gândaci nu depind de culoarea lor ci se acoperă cu calcarul, nisipul sau noroiul din mediul înconjurător.

Modelele stridente întrerup uneori conturul corpului unui animal, ca de exemplu la zebră. Petele sau dungile distincte de culoare distrag atenţia prădătorului, în timp ce nuanţele contrastante ale altor părţi ale corpului animalului se contopesc în mediul înconjurător. Rezultatul este un amestec de fragmente optice, asemănătoare cu obiecte lipsite de viaţă.

Animalele nou-născute mor adesea în primele zile ale vieţii pentru că nu sunt destul de puternice pentru a se apăra sau pentru a fugi de prădători. Camuflajul le oferă un anumit grad de protecţie, ca de ex. puii multor specii de cerb care sunt pestriţi pentru a imita lumina pătată de pe solul pădurilor.

Multe animale imită obiecte lipsite de viaţă pentru a se apăra sau în cazul prădătorilor pentru a se ascunde de vânat. Forma corpului viermelui de mătase seamănă cu structura frunzelor hranei sale preferate. Cu pielea adânc fisurată pentru a semăna cu un buştean în apă, crocodilul pierde puţină energie cu vânătoarea. Deşi se deplasează greu pe uscat, el nu rămâne înfometat pentru că toate prăzile trebuie să se adape.

Insectele sau broaştele care sunt viu coloraţi în nuanţe strălucitoare de roşu, portocaliu, alb şi negru au adesea un gust neplăcut sau sunt veninoase deoarece corpul lor este plin de substanţe chimice otrăvitoare.

Când scăparea este imposibilă, atenţia prădătorilor poate fi distrasă prin tactici de şocare. Astfel, unele specii de broaşte îşi sperie agresorul prin culori strălucitoare sau un ochi fals, părând un animal mult mai mare.

Dungile distincte galbene şi negre scot în evidenţă viespile şi albinele. Acest semnal de avertizare colorat este bine înţeles de potenţialii prădători. Din acest motiv multe specii de insecte care nu înţeapă au adoptat aceeaşi deghizare pentru a păcăli păsările prădătoare. Acest tip de mimetism prin coloraţie trebuie să fie exact deoarece păsările de pradă au o vedere excelentă şi recunosc rapid imitaţiile evidente.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu