Canari

Primele exemplare salbatice au fost aduse in Europa, in portul Cadix, de catre navigatorul francez Jean de Bethencourt, in iulie 1402. Apreciind cantecul canarului, faptul ca este usor de intretinut si ca se poate inmulti in captivitate, spaniolii au inceput sa dea atentie prinderii acestei pasari, mai ales dupa 1473, adica dupa ce au cucerit Arhipelagul Canarelor si al Azorelor De atunci a fost semnalata usurinta cu care puii crescuti in captivitate prind cantecul altor pasari de colivie. Aceasta particularitate a fost folosita introducand in cantecul canarilor cantecul de privighetoare. Paralel cu preocuparea crescatorilor pentru perfectionarea cantecului, a existat si aceea pentru obtinerea de culori deosebite ale penajului, precum si o tinuta interesanta, alta decat cea a canarilor obisnuiti. Este vorba de canarii frizati, cocosati, cu infatisare de papagal (semiluna), motati etc., care constituie astazi adevarate rase de canari domestici.
Preocuparea crescatorilor de a obtine canari cu penaj si tinuta cat mai deosebite, a dus la constituirea raselor de canari frizati, cocosati, motati etc. Un alt criteriu de clasificare a raselor este cantecul, deosebindu-se din acest punct de vedere: rasa Roller si rasa comuna, al carei cantec, mai putin selectionat, se caracterizeaza prin tonuri inalte si cepaituri, fapt care le-a determinat numele de ceperi.
Canari frizati
Dupa cum ii arata numele, acestia au penele frizate (zbarlite). Se pare ca au fost obtinuti mai intai de francezi in timpul stilului rococo. In 1789 au fost dusi in Olanda, aici, frizatul de Paris a fost incrucisat cu rasa olandeza de canari cocosati, obtinandu-se canarul frizat olandez. Mai tarziu in Franta s-a obtinut o noua varietate frizatul de Roubaix. Este de retinut ca, la aceasta rasa, penele frizate sunt mai lungi si mai moi decat cele obisnuite si sunt diferit dispuse, dupa varietati. Canarii frizati au fost obtinuti si in Belgia, Elvetia, Austria si Germania. Caracteristic la acestia este tinuta lor, care o aminteste pe cea a papagalului, capul, gatul, corpul si coada alcatuind un arc de cerc. De asemenea se mai remarca picioarele, gatul si coada prin lungimea si subtirimea lor, iar capul prin micimea lui.
Canari cocosati
Canarii din aceasta rasa au capul destul de mic, gatul putin lasat in jos, oasele umerilor indreptate in sus, astfel ca umerii sunt ridicati si formeaza cocoasa caracteristica rasei. In rest, seamana cu un canar obisnuit, avand insa coada ceva mai lunga, pe care o tine, de regula, lipita de batul pe care sta. Picioarele sunt lungi si subtiri. Penajul este des si bogat.
Canari motati
Obtinuta mai intai in Anglia, aceasta rasa s-a raspandit in toata lumea, fiind mai agreata datorita motului frumos pe care il are pe crestetul capului. Motul consta din asezarea penelor de pe cap intr-un vartej, astfel incat rozeta rezultata acopera partial ciocul si ochii, iar spre ceafa se prezinta cu trei ridicaturi evidente: una, ca o creasta la mijloc, mai mare, si doua mai mici, lateral, ca doua cornite. De obicei, motul este colorat deosebit de restul penajului, in cazul cand culoarea este alb sau galben si portocaliu. In celelalte cazuri, este de aceeasi culoare cu penajul canarilor verzi, si albastri.
Ingrijirea canarilor
Cel mai sigur indiciu pentru recunoasterea unui mascul este cantecul bine format, ale carui ture le executa cu gusa puternic umflata, cu ciocul aproape inchis si uneori cu penele de pe crestet infoiate. Fata de infatisarea femelei, cea a masculului se distinge prin marime, vigurozitate si vioiciune. Sanatatea pasarilor tinute in colivie se asigura prin observarea zilnica a acestora, prin hranirea lor si igiena riguroasa a coliviei si a betelor de sezut. Excrementele pot constitui un indiciu al starii de sanatate a canarilor. Pasarile sanatoase au excrementele sub forma de mici bastonase cilindrice, cu pete sau portiuni albe la capate. Excrementele moi, apoase, indica sau unele deranjamente stomacale, sau o stare necorespunzatoare.
Canarul domestic se tine in apartamente, in colivii de diferite marimi si modele. O hranire echilibrata confera organismului respectiv o stare permanenta de sanatate. Canarii, fiind pasari care isi petrec intreaga viata in captivitate, au nevoie de o alimentatie care sa le asigure toate substantele nutritive, vitamine, substante minerale etc. Elementele nutritive indispensabile pentru desfasurarea vietii animalelor sunt: apa, zaharurile, substantele azotoase (proteinele), grasimile, elementele minerale si vitaminele.
Nutreturile folosite in alimentatia canarului sunt: seminte si diverse preparate din faina de cereale, nutreturile verzi, fructe sau radacinoase, si oul de gaina fiert. Este necesar ca atmosfera in care sunt tinute pasarile sa fie cat mai sanatoasa, sa se asigure ventilatia aerului, fara sa se produca curenti de aer, foarte periculosi pentru sanatatea canarilor. De asemena, lumina zilei si razele soarelui trebuie sa patrunda din plin in incaperea respectiva, fara insa ca acestea din urma sa cada direct pe pasari. Curatenia coliviei si a betelor de sezut trebuie sa fie o preocupare permanenta a crescatorului. Insalubritatea, pe langa altele, favorizeaza formarea si inmultirea parazitilor la pasari.