Xipho

Povestea acestor pestisori vivipari, apartinand familiei Poeciliidae, incepe in anul 1840, atunci cand renumitul botanist Karl Heller conducea o expeditie in Mexic, cu scopul de a colecta plante tropicale, in special acvatice. Intr-o zi, in timp ce se odihnea pe malul unui mic lac situat in apropierea orasului Orizaba, Heller a observat cativa mici pestisori, frumos colorati ce irizau in apa luminata de razele soarelui. Acestia se jucau ca niste copii,care seara nu vor sa se mai duca la culcare. Acesta a colectat 12 exemplare, pe care le-a expediat naturalistului Ernst Haeckel pentru determinare Acesta a constatat ca botanistul descoperise o noua specie de pesti vivipari, pe care a denumit-o helleri, in cinstea lui Heller. Se mai intalneste si sub denumirile de Mollienisia helleri, Xiphophrus jalapae Xipho este original din America Centrala mai precis de la Rio Nantla, Veracruz din Mexic pana in nord-vestul Hondurasului. In ultimii ani, a fost aclimatizat si in Africa in lacul Otjikotodin Namibia. Traieste in rauri si lacuri mici , care uneori, pe timpul verii seaca. In perioada de reproducere, femela xipho, ca si celelalte vivipare, pastreaza in ovare spermatozoizi, care fecundeaza icrele pe masura ce acestea se dezvolta. Din acest motiv este suficient ca doar cateva femele sa supravietuiasca in urma secetei pentru ca specia sa fie salvata.De cand a fost adus in Europa, in anul 1909, popularitatea sa nu a mai avut limite. Se pare ca este specia cu cel mai mare succes la public, chiar mai mare decat al gupiilor. Femela xipho atinge 10 - 12 cm iar masculul 8 + 4cm, cei 4 cm reprezentand sabia (radia inferioara). Culoarea acestor pesti la origine este un verde-masliniu cu irizatii galbene pe partea ventrala, iar pe toata lungimea lui se observa o dunga rosie si nuante de verde-albastrui. Ca o alta deosebire intre sexe, coloritul femelelor este mai spalacit in comparatie cu al masculilor. Prin incrucisarea cu plati sau obtinut variante cu coloristic diversificat, cum ar fi rosu, galben, negru, portocaliu, deosebindu-se varietatile : xipho-berlinez(rosu-negru), neurot-xipho (culoarea sangelui), montezumae(rosu cu pete brune), simson( cu voal). La xipho, in primi ani de viata s-a observat o mare ciudatenie a naturi si anume hermafroditismul. Astfel, o femela ce a dat mai multe generatii de pui, se transforma in mascul, schimbandu-si coloritul, crescandu-i coada si binenteles gonopodul(organul de reproducere masculin). Acest fapt, in natura, vine sa suplineasca numarul de masculi care in general ca la aproape orice specie, este mult mai mic ca al femelelor. Temperatura optima de crestere este 23-25 gradeC desi suporta bine si una de 20 gradeC (nerecomandat deoarece la mai putin de 23 gradeC riscul imbolnavirii cu Ichtyphoniaza creste simtitor).Temperatura de reproducere este de 25-28 gradeC intr-un bazin cu PH 6-9 si o duritate de 8-12 DGH ce poate ajunge in apale de bastina in jurul a 30 DGH (!!!). Ca plante recomandate pentru reproducere sunt Fontinalis si Myriophylum. Ca semn distinctiv ca naste, abdomenul femelei se ingroasa forte mult iar in patrea anterioara i-a forma unui cub. Pui nou nascuti sunt in numar de 80-200. Pt a obtin cat mai multi trebuie sa scoatem femela din maternitate dupa nastere pentru a preveni canibalismul si sa incepem hranirea puilor cu naupli de Artemia, Micro si Daphnia. Hraniti corespunzator,ei ating maturitatea sexuala la varsta de 5-7 luni Este o specie pasnica, omnivora, recomandata in mod special incepatorilor. Acvariul de crestere se recomanda sa aibe in lungime 60 cm . Xipho prefera straturile superioare ale acvariului. In ultimii ani, au inceput sa fie folositi chiar si la studii si experimente genetice, in laboratoarele NASA si a mai multor mari universitatii ale lumii.