Animale

Acest site l-am facut din pasiune pentru animale,fie ca sunt caini,pisici,pesti sau pasari.Sper ca pe forum sa gasiti rezolvari pentru toate problemele voastre legate de animale de companie,pasari, pesti exotici,acvarii,constructie acvariu,pesti,cabinete veterinare,rase caini,poze,vanzari caini,caini de rasa,dresaj caini,nume de caini,poze pisici,poze cu pisici,pisici siameze.Acest site nu va fi unul obisnuit.Toti cei care vor sa scrie articole despre animale sunt bineveniti,voi astepta articole de la ei pentru a putea fi publicate pe acest site.

Dobermannul

vineri, 20 martie 2009

Acum 130 Germania nu avea o rasa specializata in paza si aparare, in sensul cunoscut astazi. Airedale Terrierul era in aceea epoca rasa cea mai folosita in politie. Se impunea crearea unui caine care sa corespunda idealului german al secolului trecut. Datorita faptului ca F.L.Dobermann nu a lasat nici un document din care sa rezulte clar modul sau de selectie sau rasele folosite in incrucisarile sale, despre crearea rasei nu se pot emite decat ipoteze. Cert este ca Dobermann avea o femela cenusie, pe nume Schnuppe. Probabil aceasta a fost imperecheata cu exemplare provenind din incrucisari intre Pinscheri, Caini de macelarie si Ciobanesti din Thuringia. Unul dintre fiii lui Dobermann a afirmat ca tatal sau folosea, inca din 1870, o femela care avea coloritul Dobermannului actual. Intr-un numar al revistei Unser Hund din 1898 apare o afirmatie interesanta, potrivit careia un oarecare Dietsch a montat o femela albastra cu un metis provenit din imperecherea dintre un Ciobanesc si un Caine de macelarie (precursor al Rottweilerului). Produsii au fost incrucisati de Catre F.L.Dobermann cu Pinscheri. Stegmann, un contemporan al lui Dobermann, care cumparase un pui de la acesta, a importat, la un moment dat, lana din sudul Frantei. Astfel, este posibil ca Stegmann sa fi adus si niste Ciobanesti de Beauce, caini foarte asemanatori cu Dobermannii. Influenta acestor caini este, insa, incerta. Friedrich Louis Dobermann a murit la 9 iunie 1894, ducand cu el secretul "formulei" sale. Dupa moartea lui, in regiunea Apoldei se gasea un efectiv de Dobermanni cu mare valoarea utilitara.
La inceputul crearii rasei, Dobermanii au fost folositi de braconieri pentru prinderea iepurilor. Deosebitele calitati olfacfive ale acestor caini ajunsesera deja notorii. Daca un caine oarecare dadea dovada de capacitati bune de mirosire si cautare, se spunea despre el ca are ,"un nas de Dobermann". Otto Goller a fost cel care a preluat stafeta creterii noii rase. Goller a cumparat aproape toti Dobermanii din regiunea Apoldei si cu acetia a inceput o exigenta selectie, sub egida canisei sale von Thuringen. Cainii produsi de Goller s-au raspandit in toata Germania. Dupa unii chinologi, Goller a folosit o infuzie de Manchester Terrier. Cu toate acestea, Otto Goller a facut o declaratie contrarianta: "...daca cineva incrucieaza Manchester Terrier cu Dobermann, vor rezulta indivizi imperfecti si vor fi necesari 14 ani pentru eliminarea defectelor" sustinand ca "...in construirea rasei, cel mai important rol l-au jucat Ciobanescul din Thuringia, Cainele de vanatoare cu par scurt, Dogul albastru si Pinscherul." Rasa a evoluat spectaculos intr-un timp relativ scurt, datele zoometrice si imaginile de epoca find graitoare. Cu toate ca tipul actual era fixat in anii `30, rasa a progresat continuu. De la Alarich v. Thuringen (nascut in 1897) si legendarul Graf Belling Von Gronland (nascut la 13 mai 1898, primul Dobermann inregistrat in Cartea de origini germana), pana la campionii ultimulul deceniu, conformatia si caracterul Dobermannului au suferit evidente schimbari.

Profilul rasei
Despre nici o rasa de caini nu circula atatea legende si atatea neadevaruri ca despre rasa Doberman. Basmul despre Dobermannul "prefacut si agresiv, care isi ataca stapanul" este, din pacate, destul de bine ancorat in mentalitatea populara. Foarte frecvent este vehiculata si informatia falsa despre o anumita "varsta critica"- a Dobermannului. Se spune ca un Dobermann ajuns la sapte ani (sau la trei sau la patru) inebuneste. Si mai ridicola pare explicatia, asa-zis "stiintifica", a aberatiei mai inainte pomenite: chipurile, la virsta mentionata creierul patrupedului incepe sa se mareasca si, datorita presiunii exercitate de oasele craniului, nervozitatea Dobermannului atinge paroxismul!!! Lipsa de informatie si naivitatea au condus la raspandirea acestor neadevaruri. In urma unei selectii exagerate, in sensul imbunatatirii calitatilor estetice ale Dobermannului, s-a ajuns, in perioada 1900-1940, la scaderea sigurantei de sine, a rezistentei si a echilibrului psihic, in timp ce agerimea naturala s-a conservat. A rezultat astfel un procent considerabil de caini a caror agresivitate era conditionata de frica. Acesti Dobermani, deosebit de ageri si agresivi, erau sensibii la zgomote si speriosi la un prag de excitabilitate foarte redus. Ei erau inutilizabili pentru dresaj si, uneori, muscau "din senin", lor datorandu-li-se, astfel, prostul renume pe care-l au, pe nedrept, Dobermannii de astazi. Din informatiile preluate de trei importanti crescatori de dinaintea celui de-al II-lea razboi mondial (Max Echer, Wilhelm Rommel, Walter Brungraber), aflam ca Dobermanii care au prezentat regretabilele manifestari deschise mai inainte au reprezentat, de fapt, cazuri izolate. Daca v-ati decis pentru un pui de Dobermann, trebuie sa stiti ca el este dinamic si jucaus, iar adultul este mare amator de miscare. Asadar, este o rasa absolut contraindicata persoanelor foarte comode, celor care nu pot sa aloce timp cainelui lor, ori celor care-si doresc un catel mai putin activ. Dobermannul se poate creste si in apartament (nu este un caine care sa poata fi crescut in curte, in lant), pentru el fiind esentiale plimbarile si alergarile dupa minge sau dupa bicicleta. Este foarte atasat de stapan si familie, "umanizarea" relatiei lui cu membrii familiei il va face fericit, iar familia va avea parte de numeroase satisfactii. Un dresaj minim va fructifica marea dorinta a acestui caine de a lucra, dar este necesar si pentru armonizarea relatiei cu stapanul. Un chinobog german spunea ca "lipsa de activitate inseamna ruina Dobermannului". Doberman este un caine foarte inteligent dar trebuie tinut cont de faptul ca el nu poate fi dresat de oricine, dresajul fiind facut intotdeauna in prezenta stapanului. El are nevoie de un stapan care sa fie dispus sa-l educe fara sa-I fie teama de caine, iar intreaga familie trebuie sa invete cum sa-l trateze. Femelele din aceasta rasa sunt chiar mai dificile decat masculii. Deoarece Dobermanul are instinctiv spiritul de aparare, nu mai necesita un dresaj special pentru aceasta dar are nevoie sa fie socializat cat mai mult si cat mai devreme. Daca este bine educat, el da dovada de un devotament si o fidelitate iesite din comun. Dobermanul este un caine impetuos si exceptional. Din pacate insa, unii crescatori fara scrupule au dezvoltat exemplare cu probleme de comportament care au daunat considerabil imaginii acestei rase, ea meritand din plin o cu totul alta popularitate.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu